GLOSOTOMÍE s. f. amputație chirurgicală a limbii. (< fr. glossotomie) Vezi definitia »

cápie (cápii), s. f. – Boală a ovinelor, amețeală. Sl. kaplja (Cihac, II, 39; Loewe 70; DAR). – Der. căpia, vb. (despre animale, a se îmbolnăvi; a se țicni, a o lua razna); căpială, s. f. (capie, amețeală); căpietură, s. f. (capie); capiu, adj. (bolnav de capie; îndobitocit). Vezi definitia »

MATURÁȚIE s. f. 1. totalitatea modificărilor care se produc într-o celulă, într-un organism până la maturitate. 2. transformare chimică sau fizică suferită de o substanță până ajunge la forma definitivă. 3. îmbătrânire a materialelor, a produselor nemetalice. 4. stadiu de colectare a unui abces. (< fr. maturation, lat. maturatie) Vezi definitia »

ACATAGRAFÍE s.f. Așezare greșită a cuvintelor la scris. [Gen. -iei. / < fr. acatagraphie, cf. gr. a – fără, katagraphein – a scrie corect]. Vezi definitia »

DIDASCALÍE s. f. instrucțiune dată actorilor de autorul unei opere dramatice antice grecești. ◊ notă, indicație care se punea înaintea unei piese de teatru la latini. (< fr. didascalie, gr. didaskalia) Vezi definitia »