fudulílă s.m. (reg.) tip de om fudul. Vezi definitia »

bráică (bráici), s. f. – Cățea cu blana mare. Germ. Bracke (Borcea 179), poate prin intemediul fr. braque. După Bogrea, Dacor., II, 413 (și Ruffini 114), din sl. brajo „frate”. Vezi definitia »

nodătúră, nodătúri, s.f. (reg.) 1. încheietură, articulație. 2. loc unde se încheie, se leagă doi căpriori. Vezi definitia »

BRÍDĂ s.f. 1. Gaică de stofă, de ață etc. prin care se trece cordonul. 2. Piesă metalică care leagă arcurile de osii. ♦ Coroană metalică servind la îmbinarea tuburilor. 3. Mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator. V. aderență. [< fr. bride]. Vezi definitia »

STUCOMÁRMURĂ s. f. Material ce imită marmura, folosit în lucrări de finisaj interior și care se fabrică stingând ipsosul cu o soluție de clei de tâmplărie, în care s-a încorporat un colorant; stuc de clei. Vezi definitia »