ENEÓDĂ, eneode, s. f. Tub electronic cu nouă electrozi, utilizat în radioreceptoarele cu modulație de frecvență. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. ennéode. Vezi definitia »

știrbeálă, știrbéli, s.f. (reg.) 1. știrbitură (loc gol între dinți). 2. loc unde marginea unui obiect este ruptă; ciublitură. Vezi definitia »

DONÁTĂ s.f. Nume dat cărților tipărite înainte de invenția tiparului, a căror imprimare se făcea cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală. [< (Aelius) Donatus – gramatic latin]. Vezi definitia »

ASPÍDĂ, aspide, s. f. (Rar) Șarpe veninos. ♦ Fig. Femeie rea. – Slav (v. sl. aspida < gr.). Vezi definitia »

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3). – Din bg. kopica. Vezi definitia »