SPECÍFIC, -Ă, specifici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care este propriu, caracteristic unei ființe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinct. ♦ Care se raportează la o unitate, la o cantitate (dintr-un material). 2. S. n. Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; specificitate, notă distinctivă. – Din fr. spécifique. Vezi definitia »

NOMOLÓGIC, -Ă adj. 1. (Despre enunțuri) Care exprimă legi obiective. 2. (Despre științele naturii) Care formulează legi; nomotetic. [< fr. nomologique, cf. gr. nomos – lege]. Vezi definitia »

DIGÉNIC, -Ă adj. (biol.) 1. (despre un caracter) determinat de două perechi de gene independente. 2. (despre organisme) care posedă pe orice locus două gene cu acțiune diferită. (< fr. digénique) Vezi definitia »

ORGANOLÉPTIC, -Ă adj. Care se bazează pe simțuri. // s.n. Substanță care are afinitate deosebită pentru un anumit organ. [< fr. organoleptique]. Vezi definitia »

DOMÉSTIC, -Ă, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care trăiește pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri. 2. Care este legat de casă, de gospodărie, de familie, specific vieții gospodărești; p. ext. intim, privat. – Din fr. domestique, lat. domesticus. Vezi definitia »