predicá (prédic, predicát), vb. – A explica un text biblic. Lat. praedicare (sec. XIX). – Der. predică, s. f. (propovedanie, didahie), din ngr. πρέντιϰα ‹ it. predica; predicație, s. f. (predică), din lat. praedicatio, prin intermediul mag. prédikatió (sec. XVII); predicat, s. n., din fr. prédicat; predicator, s. m., din fr. prédicateur. Vezi definitia »

DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare. Vezi definitia »

REPLICÁ vb. tr. a da o replică; a răspunde, a riposta. (< fr. répliquer) Vezi definitia »

ACETIFICÁ vb. tr., refl. (despre alcoolul etilic) a (se) transforma în acid acetic. (< fr. acétifer) Vezi definitia »

ȘOCÁ vb. tr. a impresiona neplăcut; a contraria. (< fr. choquer) Vezi definitia »