IZOMERÍE s. f. 1. proprietate a unor substanțe cu aceeași formulă moleculară de a avea însușiri fizice și chimice deosebite, datorită modului diferit de dispunere a atomilor în moleculă. 2. însușire a nucleelor atomice ale aceluiași element chimic de a avea stări de energie și, deci, proprietăți radioactive diferite. 3. (bot.) egalitate a segmentelor analoage ale organelor aceleiași specii. 4. influență egală a factorilor ereditari. (< fr. isomérie) Vezi definitia »

PUPILOSCOPÍE s.f. Schiascopie. [Gen. -iei. / < fr. pupilloscopie, cf. lat. pupilla – pupilă, gr. skopein – a privi]. Vezi definitia »

șporgáție s.f. sg. (reg.) lapte acru de proastă calitate. Vezi definitia »

HETEROMIXÍE s. f. (biol.) fuziune a doi nuclei genotipic diferiți. (< fr. hétéromixie) Vezi definitia »

EXPEDÍȚIE, expediții, s. f. 1. Călătorie lungă (și anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri științifice, comerciale etc. 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară. 3. Expediere. ◊ Condică de expediție = registru în care se înregistrează zilnic lista corespondenței expediate de o instituție sau de o întreprindere. – Din fr. expédition, lat. expeditio. Vezi definitia »