Definita cuvantului funcție
FÚNCȚIE s.f. 1. Activitate dusă de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciul pe care îl are; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. Rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ♦ (Log.) Operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. Activitatea proprie a organelor unei ființe (animale sau vegetale). 4. Totalitatea proprietăților chimice comune ale unei substanțe organice, determinate de prezența aceluiași radical organic în moleculă. 5. (Mat.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. A fi în funcție de... = a depinde de... [Var. funcțiune s.f. / cf. lat. functio, it. funzione, fr. fonction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu funcție
HISTEROSCOPÍE s.f. (Med.) Examinare a cavității uterine cu ajutorul unui instrument optic special. [Gen. -iei. / < fr. hystéroscopie, cf. gr. hystera – uter, skopein – a privi]. Vezi definitia »
PLOȘNIȚĂRÍE s. f. Mulțime de ploșnițe; p. ext. încăpere plină de ploșnițe. – Ploșniță + suf. -ărie. Vezi definitia »
șnăidăríe, șnăidăríi, s.f. (reg.) 1. meseria de croitor. 2. atelier de croitorie. Vezi definitia »
MELITURÍE s. f. prezența de zahăr de orice natură în urină. (< fr. méliturie) Vezi definitia »
HOMEOSTAZÍE s. f. 1. proprietate a organismelor vii de a-și menține constantele fiziologice în condiții diferite de mediu. ◊ (genet.) menținere constantă a genomului într-o populație. 2. tendință a sistemelor autoreglabile de a-și menține constante anumite stări sau coordonate de definiție; homeostază. 3. echilibru natural, biologic și ecologic, în biosferă și ecosisteme. ◊ echilibru al mediului interior al individului. (< fr. homéostasie) Vezi definitia »