buréte (-ți), s. m. – 1. Specie de ciuperci. – 2. Burete. – Mr. buburec (pl. bubureți), bureate, megl. bureți. Lat. bōlĕtus (Diez, Gramm., I, 188; Pușcariu 239; REW 1193; Candrea-Dens., 199; DAR), probabil prin intermediul unei forme *bōlĕtis, mai apropiată de gr. βωλίτης. – Der. buretos, adj. (spongios). Vezi definitia »

ARIDITÁTE s. f. faptul de a fi arid. (< fr. aridité, lat. ariditas) Vezi definitia »

VERSATILITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi versatil. – Din fr. versatilité. Vezi definitia »

nemoárte s.f. sg. (înv.) nemurire. Vezi definitia »

Particularitate a cardurilor constand in reliefarea elementelor de identificare (numele titularului, numărul cardului și data expirării) pe suprafata acestora Vezi definitia »