post (pósturi), s. n. – 1. Ajunare, sec. – 2. Perioadă în care se ține post. – 3. Mîncare de post. – Megl. post. Sl. postŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 111), cf. bg., sb., ceh., pol., rut., rus. post. – Der. posti, vb. (a ține postul, a mînca de post; a nu mînca, a răbda de foame), din sl. postiti sę; postitor, adj. (care postește); postnic, adj. (cate postește), din sl. postĭnikŭ. Vezi definitia »

DUELÍST, dueliști, s. m. (Rar) Persoană care se bate în duel. [Pr.: du-e-] – Din fr. duelliste. Vezi definitia »

VENÚST, -Ă, venuști, -ste, adj. (Livr.) Care are o frumusețe feminină voluptoasă. – Din fr. vénuste. Vezi definitia »

MELODÍST s.m. Compozitor de melodii. [Cf. fr. mélodiste, it. melodista]. Vezi definitia »

ZOLÍST, -Ă adj. Propriu (operei) lui Zola. (din zol/ism/ + suf. -ist) Vezi definitia »