EXTRINSÉC, -Ă adj. 1. Care vine, care este luat din afară, din circumstanțele, din împrejurările exterioare și nu din esența lucrurilor. 2. (Anat.) Situat în afara unui organ. [Cf. fr. extrinséque, lat. extrinsecus]. Vezi definitia »

ANTROPOPITÉC, antropopiteci, s. m. Maimuță conisderată precursorul omului. – Din fr. anthropopithèque. Vezi definitia »

FENÉC s.m. Specie de câine sălbatic din Africa, de talie mică și cu urechile foarte mari, asemănător cu vulpea. [< fr. fennec]. Vezi definitia »

a călca pe bec expr. (d. femeile necăsătorite) a rămâne însărcinată. Vezi definitia »

ARIERBÉC s. n. parte dinspre aval a unei pile de pod. (< fr. arrière-bec) Vezi definitia »