SPÍȚĂ, spițe, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, spetează. 2. Fiecare dintre treptele unei scări; fuscel. 3. Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană; p. ext. origine. ◊ Spița neamului = arbore genealogic. 4. Unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor. – Din bg., scr. spica. Vezi definitia »

STERCOBILÍNĂ s.f. (Biol.) Pigment care provine din degradarea bilirubinei în cursul digestiei intestinale. [< fr. stercobiline]. Vezi definitia »

LEBEJOÁRĂ, lebejoare, s. f. Lebediță. – Din lebădă + suf. -(i)oară. Vezi definitia »

EPIDERMOMICÓZĂ s. f. micoză care afectează stratul superficial al pielii și fanerele. (< fr. épidermomycose) Vezi definitia »

INDECÉNȚĂ s. f. lipsă de decență; exprimare, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. (< fr. indécence, lat. indecentia) Vezi definitia »