ELOCVÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător; elocință. ◊ expresivitate. (< fr. éloquence, lat. eloquentia) Vezi definitia »

TRAHEÍDĂ s. f. (bot.) vas lemnos unicelular prin care circulă seva brută. (< fr. trachéide) Vezi definitia »

GLISIÉRĂ, glisiere, s. f. Bară fixă, netedă, de-a lungul căreia alunecă o piesă, un element mobil etc. [Pr.: -si-e-] – Din fr. glissière. Vezi definitia »

CIFOSCOLIÓZĂ, cifoscolioze, s. f. (Med.) Curbare în sens anteropsterior și lateral a coloanei vertebrale. [Pr.: -li-o-] – din fr. cyphoscoliose. Vezi definitia »

DISTOMATÓZĂ s. f. boală determinată de infestarea organismului (ficat, intestin, plămâni) cu diferite specii de distom; gălbează. (< fr. distomatose) Vezi definitia »