GLÉZNĂ, glezne, s. f. 1. Parte a membrului inferior care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. ♦ Proeminență osoasă formată în această regiune. ♦ Parte mai subțire a gambei, situată deasupra articulației tibiei cu tarsul. 2. Parte a piciorului unor animale cuprinsă între fluier și chișiță. – Din sl. glezinŭ, glezna. Vezi definitia »

CETÓNĂ, cetone, s. f. Nume generic dat unor compuși organici, care se obțin mai ales prin oxidarea alcoolilor secundari, a hidrocarburilor etc. întrebuințați în sinteza multor substanțe organice. – Din fr. cétone. Vezi definitia »

toartă, toarte s. f. braț. Vezi definitia »

ERGOTAMÍNĂ s. f. (Fam.) Alcaloid extras din secara-cornută. – Din fr., engl. ergotamine. Vezi definitia »

BĂLMĂJEÁLĂ, bălmăjeli, s. f. Faptul de a bălmăji; amestecătură, încurcătură, zăpăceală. – Bălmăji + suf. -eală. Vezi definitia »