BAȘ¹- (Înv.) Element de compunere având sensul de „principal, cu gradul cel mai înalt”, izolat din cuvinte turcești care denumeau funcții sau ranguri (baș-aga, baș-caimacam etc.) și folosit uneori la formarea de substantive. – Din tc. baș. Vezi definitia »

ȚÁPOȘ, -Ă, țapoși, -e, adj. (Despre coarnele vitelor) Drept și ridicat în sus; (despre vite) cu coarnele drepte și ridicate în sus. – Cf. țap. Vezi definitia »

ceúș, -ă, ceúși, -e, adj. (reg.) care se uită chiorâș; ceacâr, ceur, strâmb. Vezi definitia »

BULZÍȘ adv. (Reg.) Într-un singur rând; unul lângă altul; alături. – Din bulz + suf. -iș. Vezi definitia »

noiéș s.n. (reg.) zăpadă proaspăt căzută. Vezi definitia »