MALEÓLĂ s.f. (Anat.) Fiecare dintre apofizele regiunii inferioare a tibiei și a peroneului, care formează glezna. [Pron. -le-o-. / < fr. malléole, cf. lat. malleolus – ciocănel]. Vezi definitia »

cioloboácă s.f. (reg.) 1. apă stătută, apă tulbure. 2. drojdii, bobală, lături, hâlbe, brahă. Vezi definitia »

natúră (natúri), s. f. – Fire, caracter. Lat. natura (sec. XVIII), și apoi din fr. nature. Apare pentru prima oară (I. Neculce) în forma nătură. – Der. (din fr.) natural, adj.; naturalețe, s. f.; naturalist, s. m.; naturaliza, vb.; naturalism, s. n.; denatura, vb.; supranatural, adj., după fr. surnaturel. Vezi definitia »

ȘOVĂITÚRĂ, șovăituri, s. f. Mers șovăit; schimbare de direcție; cotitură. – Din șovăi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

TRIFLUORÚRĂ s. f. compus chimic cu trei atomi de fluor în moleculă. (< fr. trifluorure) Vezi definitia »