PROEMINÉNȚĂ, proeminențe, s. f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieșitură. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminence. Vezi definitia »

CONIVÉNȚĂ s. f. faptul de a tolera ceva rău sau incorect; acord tacit; complicitate. ♦ de ~ (cu...) = în complicitate, de acord (cu...). (< fr. connivence, lat. coniventia) Vezi definitia »

JURNALÍSTICĂ s. f. Ziaristică, gazetărie; (rar; cu sens colectiv) ziare, reviste. – Din germ. Journalistik. Vezi definitia »

ANTÁNTĂ s. f. 1. denumire dată unor alianțe politico-militare dintre state imperialiste. 2. înțelegere, alianță. (< fr. entente) Vezi definitia »

NÓSFIȚĂ s. f. v. nostiță. Vezi definitia »