NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Ne- + tăgăduit. Vezi definitia »

PANDÍT s. m. titlu dat inițial brahmanilor în India, astăzi și savanților. (< fr. pandit) Vezi definitia »

ALVANÍT, -Ă, s. m. și f., adj. v. arvanit. Vezi definitia »

pământít, -ă, adj. (reg.) 1. pământiu, palid. 2. nevoiaș, sărman, prăpădit. Vezi definitia »

ȘERBĂLUÍT adj. v. șerbălui. [DAR] Vezi definitia »