STILÉM s. n. (lingv.) element stilistic considerat ca unitate funcțională. ◊ frază, construcție, procedeu stilistic tipic pentru un autor, o școală sau o epocă. (< it. stilema) Vezi definitia »

PARALEXÉM s. n. formație lexicală din două elemente care nu sunt recunoscute ca un singur compus. (< fr. paralexème) Vezi definitia »

HEM, hemuri, s. n. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier. – Din fr. hème Vezi definitia »

FONÉM s.n. (Lingv.) Cea mai mică unitate fonică a limbii care are funcția de a deosebi învelișul sonor al cuvintelor și al morfemelor. [Pl. -me, -muri. / < fr. phonème, cf. gr. phonema]. Vezi definitia »

EXANTÉM s. n. erupție pe piele care însoțește unele boli ca rujeola, scarlatina etc. (< fr. exanthème, gr. exanthema) Vezi definitia »