cládă (clắzi), s. f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă”, rus. kladĭ „încărcătură” (DAR). – Der. clădărie, s. f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s. f. (grămadă; mulțime). Cf. Clădi. Vezi definitia »

REDONDÁNȚĂ s.f. v. redundanță. Vezi definitia »

ciurcă², ciurci, s.f. (reg.) caná (la butoi), cep. Vezi definitia »

ACUARÉLĂ, acuarele, s. f. 1. Vopsea solidă care, subțiată cu apă, se întrebuințează în pictură. 2. Pictură făcută în acuarelă (1). [Pr.: -cua-] – Fr. aquarelle. Vezi definitia »

NACÉLĂ s. f. 1. coș deschis, cabină suspendată de un balon, în care se transportă aeronauții, lestul, instrumentele de bord. 2. carenaj care conține grupul motopropulsor al unui avion. ◊ cabină de motor a unui dirijabil. 3. vas de laborator de formă alungită, pentru calcinări. 4. element arhitectural de secțiune semiovală cu axa verticală, scobit în zid. (< fr. nacelle) Vezi definitia »