INCONGRUÉNȚĂ s. f. faptul de a fi incongruent; neconcordanță, dezacord. (< fr. incongruence, it. incongruenza, lat. incongruentia) Vezi definitia »

EPISCLERÍTĂ s. f. inflamație a tesutului celular care acoperă sclerotica. (< fr. épisclérite) Vezi definitia »

PARADÍGMĂ s. f. 1. (la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile în care trăim. ◊ principiu care distinge legăturile și opozițiile fundamentale între câteva noțiuni dominante cu funcție de comandă și control al gândirii. ◊ caz exemplar, model, prototip, situație ideală. 2. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt. ◊ ansamblu de termeni, aparținând aceleiași clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul. (< fr. paradigme, lat. paradigma, gr. paradeigma) Vezi definitia »

ANGIOCOLECISTÍTĂ s. f. inflamație a colecistului și a căilor biliare. (< fr. angiocholécystite) Vezi definitia »

CORTICOSUPRARENÁLĂ s.f. Regiune periferică a glandei suprarenale, ai cărei hormoni acționează asupra metabolismului substanțelor organice și minerale. [După fr. cortico-surrénale]. Vezi definitia »