MÁNDE subst. 1. S. n. Ramură a familiei de limbi din Niger-Congo vorbită în regiunea văii superioare a râului Niger. 2. S. m. Membru al populației vorbitoare a limbii mande (1). (cf. engl. mande < mandingo mandi, mande = dim. al lui ma (mamă) = mămică) [AHDEL] Vezi definitia »

HILOBATÍDE s. n. pl. specie de maimuțe cunoscute sub numele de giboni. (cf. lat. hylobates, gibon) Vezi definitia »

ALLENDE [aλénde], GOSSENS, Salvador (1908-1973), om politic chilian. Președintele Republicii Chile și șef al guvernului Unității Populare (1943-1973). A murit în cursul unui puci militar de dreapta. Vezi definitia »

UPANIȘÁDE s. f. pl. cărți sacre postvedice ale mișcării filozofice și ascetice dezvoltate în India în primul mileniu a. Chr. (între anii 800 și 500). (< engl. Upanishad) Vezi definitia »

BRAHIOPÓDE (‹ fr. {i}; brahi + gr. pod- „picior”) s. n. pl. Încrengătură de nevertebrate în care sînt cuprinse animale marine de talie mică (sub 6 cm), solitare, bentonice, cu cochilie bivalvă, fixate temporar sau permanent de substrat printr-un organ musculos, prin spini sau, direct, printr-una din valve. Au maximul de dezvoltare în Paleozoic. Vezi definitia »