ciripíe (ciripíi), s. f. – Sfoară de dulgher. – Var. cerepie, Tc. çirp (Șeineanu, II, 134; Meyer 446; Lokotsch 450), cf. alb. tsirip, sb. cirpija. Vezi definitia »

POLAROGRAFÍE s.f. Metodă de analiză electrochimică a unor substanțe într-o soluție prin înregistrarea grafică a variației intensității curentului electric care se realizează în soluție. [Gen. -iei. / < fr. polarographie, cf. lat. polus – pol, gr. graphein – a scrie]. Vezi definitia »

TOPOANESTEZÍE s. f. incapacitate de a localiza senzațiile tactile. (< engl. topoanesthesia) Vezi definitia »

OBÂRȘIE s.f. Origine. Vezi definitia »

ALGOPARESTEZÍE s. f. parestezie dureroasă. (< fr. algoparesthésie) Vezi definitia »