PROTOCLORÚRĂ, protocloruri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în clor pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protochlorure. Vezi definitia »

FURÚRĂ s. f. 1. placă de lemn sau de metal destinată umplerii golurilor dintre elementele de construcție. 2. blană din mai multe piei, drept căptușeală la paltoane. (< fr. fourrure) Vezi definitia »

CHINGULÍȚĂ, chingulițe, s. f. Diminutiv al lui chingă; chinguță. – Chingă + suf. -uliță. Vezi definitia »

ELECTROENCEFALOGRÁMĂ s.f. Reprezentare grafică a activității electrice a creierului, obținută cu ajutorul electroencefalografului. [< fr. électro-encéphalogramme]. Vezi definitia »

GUTIÉRĂ s. f. 1. (mar.) piesă care face legătura între puncte și marginea bordajului. 2. aparat în chirurgie pentru susținerea unui membru fracturat. (< fr. gouttière) Vezi definitia »