LOB¹ s. m. 1. porțiune rotunjită și proeminentă a unui organ anatomic (creier, plămâni, ficat). ◊ partea inferioară a pavilionului urechii. 2. element de construcție în forma unui arc de cerc. 3. porțiune buclată a unui meandru. 4. fiecare dintre părțile în care este secționată o frunză, o petală sau sepală. (< fr. lobe) Vezi definitia »

BOB², (1, 3) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. Sămânță unor plante (scoasă din păstaie, din cocean, din spic etc.); grăunte. ◊ Loc. adv. Bob cu (sau de) bob = pe încetul, cu răbdare. Din bob în bob = amănunțit. 2. (La pl.) Boabe (1) din a căror așezare cei superstițioși cred că se poate ghici viitorul. ◊ Loc. adv. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da în bobi = a face prevestiri cu ajutorul bobilor. 3. Obiect mic (rotund) izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare; cantitate mică dintr-un lichid; strop. Bob de nisip. Boabe de mărgăritar. – Din bob¹. Vezi definitia »

GALOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Francofob. [< fr. gallophobe]. Vezi definitia »

ZOOFÓB, -Ă adj. 1. Atins de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezintă unele adaptări (ghimpi, spini etc.) de apărare împotriva animalelor erbivore. [Cf. it. zoofobo < gr. zoon – animal, phobos – teamă]. Vezi definitia »

GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe]. Vezi definitia »