RELÉU s. n. 1. aparat, dispozitiv de comandă pentru anumite modificări ale unui sistem tehnic, acționat de variația unor mărimi caracteristice (temperatură, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. dispozitiv care retransmite (amplificând) semnalele recepționate. ◊ comunicație între mai multe locuri, făcută cu ajutorul unor stații intermediare de recepție și de retransmisie. 3. mod de înlocuire a cailor pentru anumite drumuri lungi, a câinilor în timpul vânătorii sau a ștafetelor în timpul unei curse; locul de schimb; animalul sau ștafeta. (< fr. relais) Vezi definitia »

seu (-uri), s. n. – Grăsime animală. – Mr., megl. seu, istr. sew. Lat. sēbum (Diez, I, 382; Pușcariu 1553; REW 7762), cf. it. sego, logud., prov., cat. seu, v. fr. siu (› fr. suif), sp., port. sebo. – Der. soios, adj. (cu seu, murdar, gras), în loc de *seuios; soi (var. soaie), s. n. și f. (jeg, grăsime, murdărie), formație regresivă (după Tiktin, legat de zoaie; după Giuglea, LL, II, 53, din lat. suillus „purcel”); soi, vb. (a murdări, a unge). Cf. soili. Vezi definitia »

FITÉU, fiteie, s. n. Sobă (reg., Țara Oașului). – Cf. magh. fűt (a încălzi) Vezi definitia »

NEGLIJÉU s.n. 1. Îmbrăcăminte comodă de casă (purtată dimineața). 2. Starea unei persoane care nu și-a făcut încă toaleta. [Pron. -jeu. / < fr. néglijé]. Vezi definitia »

titéu s.n. (reg.) topor. Vezi definitia »