FUNCȚIONALÍSM s. n. 1. curent de gândire care studiază faptele sociale și de cultură în totalitatea lor și în interrelațiile acestora, urmărindu-se aspectele funcționale în întreaga lor complexitate. 2. direcție de cercetare în științele exacte, ca și în cele umaniste, care consideră obiectul lor de studiu în calitatea lui de sistem, ale cărui elemente alcătuitoare se condiționează reciproc. ◊ (lingv.) teorie care acordă funcțiilor o importanță deosebită pentru descrierea limbilor. 3. direcție în arhitectura contemporană care cere ca forma unui material de construcție să fie determinat de destinația acestuia. (< fr. fonctionnalisme) Vezi definitia »

MICTERÍSM s. n. atitudine sarcastică, sfidătoare; sarcasm. (< fr. mycterisme) Vezi definitia »

BILINGVÍSM s.n. Situație în care se află un vorbitor sau un grup social care folosește în mod curent două limbi. [< fr. bilinguisme]. Vezi definitia »

HETEROMORFÍSM s. n. Calitatea a ceea ce este heteromorf; heteromorfie (1). – Din fr. hétéromorphisme. Vezi definitia »

ACTINOTROPÍSM s.n. (Biol.) Tendința de îndreptare a plantelor către razele de lumină. [< fr. actinotropisme, cf. gr. aktis – rază, tropos – învârtire]. Vezi definitia »