FÓRJĂ, forje, s. f. 1. Instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării lor la cald. ◊ Forjă de câmp = forjă portativă cu vatră de fontă și cu un ventilator acționat cu piciorul prin intermediul unei pedale. 2. Cantitate de metal care se încălzește o dată la forjă (1). 3. Forjărie. – Din fr. forge. Vezi definitia »

-SFÉR(Ă)2 elem. sfer(o)-. Vezi definitia »

hanímă, haníme, s.f. (înv.) femeie din aristocrația turcă. Vezi definitia »

CROMOFOTOGRAVÚRĂ s.f. Fotogravură policromă. [< fr. chromophotogravure]. Vezi definitia »

FOSFORESCÉNȚĂ s.f. Fenomen de luminescență pe care îl prezintă un corp care emite lumină spontan sau prin acțiunea unei arderi lente; (p. ext.) sclipire. [< fr. phosphorescence]. Vezi definitia »