BORCHÍȘ s. n. Nisipuri fine, cu conținut de particule prăfoase și argiloase în stare afînată și saturate cu apă sub presiune care, la deschiderea lor prin lucrări miniere sau săpături în gropi de fundație, devin o masă fluidă vîscoasă, ce năvălește în lucrarea respectivă. Vezi definitia »

FETÍȘ s.n. Obiect căruia i se atribuie o forță supranaturală; idol (cioplit grosolan) al popoarelor primitive. ♦ (Fig.) Ceea ce constituie obiectul unor adorații oarbe, nemotivate. [Pl. -șuri, -șe. / < fr. fétiche, cf. port. fetiço < lat. facticius – imitativ]. Vezi definitia »

ináș (-și), s. m. – (Trans.) Flăcău. Mag. inas (DAR). Cuvînt rar. Vezi definitia »

săláș (-șuri), s. n. – 1. Locuință, locaș, casă. – 2. Adăpost, refugiu. – 3. (Trans. de N.) Sicriu. – 4. Grup de familii de țigani robi, format pînă la 15 capi de familii care aparțineau aceluiași proprietar. – Var. Mold. salaș. Mag. szállás (Miklosich, Fremdw., 124; Cihac, II, 524; Gáldi, Dict., 96), cf. sb. salaš „cătun”, pol. szalasz, rus. šalaš. – Der. sălășlui, vb. (a găzdui, a adăposti; a se aciua; a locui, a trăi); sălășluință, s. f. (sălaș, domiciliu); sălășitoare, s. f. (Trans., osul-iepurelui, Onosis spinosa). Vezi definitia »

STUPINÁȘ, -Ă, stupinași, -e, adj. (Rar, despre un grup de pomi) Ieșit din aceeași tulpină. – Din stupină + suf. -aș. Vezi definitia »