INSTAURÁȚIE s.f. Instaurare. ♦ (Estet.) Act prin care se constituie o operă de artă ca realitate originală, inexistentă înaintea creației artistice. [Pron. -sta-u-, gen. -iei, var. instaurațiune s.f. / < fr. instauration]. Vezi definitia »

-CLAZÍE elem. clast(o)-. Vezi definitia »

HELIOTERMÍE s.f. Încălzire a apei unor lacuri sărate, sub acțiunea razelor solare, mai mult decât regiunile învecinate. [< fr. héliothermie]. Vezi definitia »

CAȘEXIE (‹ fr.; {s} gr. kakhexia „stare proastă”) s. f. Stare de slăbire excesivă a organismului, în care substanțele de rezervă sînt consumate în totalitate, ajungîndu-se la atrofie musculară și alterarea stării generale. Poate fi consecința unei boli cronice, a subalimentației sau a bătrîneții (c. senilă). Vezi definitia »

MICROSCOPÍE s. f. tehnica observației la microscop. (< fr. microscopie, germ. Mikroskopie) Vezi definitia »