TOVÁRĂȘ, -Ă, tovarăși, -e, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză. ◊ Tovarăș (sau tovarășă) de viață = soț (sau soție). 2. Termen folosit între comuniști când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea. 3. Epitet dat unei ființe, de obicei animal, care însoțește pe cineva (în mod constant); ființă credincioasă cuiva. 4. Asociat, părtaș (într-o afacere). 5. S. f. art. (Fam., ieșit din uz) Educatoare, învățătoare sau dirigintă în școala generală. – Din ucr. tovaryš, rus. tovarișci. Vezi definitia »

sechiráș (-și), s. m. – (Înv.) Vizitiu. Mag. szekeres (Tiktin). Vezi definitia »

îngrădíș s.n. (înv.) îngrăditură, îngrădeală. Vezi definitia »

baș³ (capătul unei bărci, agio) (rar) s. n. Vezi definitia »

ȚULUȘ, țuluși, s.m. Subaltern slugarnic, dispus a face orice pentru a intra ori a rămâne în grațiile superiorului. Vezi definitia »