LUNÉTĂ, lunete, s. f. 1. Instrument optic alcătuit din mai multe lentile (și prisme) dispuse într-un tub și servind, în astronomie, în topografie, în tehnica militară etc. la observarea obiectelor depărtate. 2. Dispozitiv de sprijinire a pieselor lungi și subțiri, în timpul prelucrării lor la strung. 3. Element arhitectonic de forma unei bolți semicilindrice, folosit de obicei pentru amplasarea unei deschideri sau pentru crearea unui efect decorativ. – Din fr. lunette. Vezi definitia »

stăceálă s.f. (reg.) agoniseală. Vezi definitia »

pipiță, pipițe s. f. (peior.) fată; femeie; tipă, individă. Vezi definitia »

MAZĂRE-PĂDUREÁȚĂ s. f. v. orăstică. [Sinonime] Vezi definitia »

jihálă s.f. (reg.) sârmă groasă cu care se scoate măduva de soc sau cu care se fac găuri în obiecte din lemn. Vezi definitia »