APÓSTOL, (I) apostoli, s. m. I. 1. (În religia creștină) Nume dat fiecăruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos care au răspândit învățătura lui. ♦ Misionar creștin la începutul erei creștine. 2. Fig. Adept și propagator înflăcărat al unei idei, al unei doctrine etc. II. (La sg. art.) Carte de ritual cuprinzând faptele apostolilor (I 1) și scrisorile lor adresate diferitelor persoane și comunități creștine. – Slav (v. sl. apostolŭ < gr.). Vezi definitia »

SOL², soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva pentru o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din evul mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ. Vezi definitia »

TURNESÓL s. n. materie colorantă din unele specii de licheni, pentru determinarea caracterului acid ori bazic al unei soluții sau substanțe. (< fr. tournesol) Vezi definitia »

fachiól (-oále), s. f. – Țesătură fină de lînă albă, pentru basmale. – Var. fachiul, (Banat) fachiu, (Trans.) fotiol. Van. faziol (it. fazzoletto, batista), prin intermediul mag. fátyol (Cihac, II, 497; Eguiluz 400; DAR; Gáldi, Dict., 126), cf. ngr. φαϰιόλης, ngr. φαϰιόλιον, de unde pare a-l fi luat Bolintineanu, ca împrumut individual, cf. sb. fačol, alb. fastšol. Cf. Battisti, III, 1610. Vezi definitia »

STANIÓL s.n. Foaie subțire de cositor, folosită la împachetarea alimentelor, a țigaretelor etc. [Pron. -ni-ol, pl. -luri. / < germ. Stanniol]. Vezi definitia »