Definita cuvantului astar
astár s. m. – Pînză ordinară. – Mr. astară. Tc. astar „căptușeală”, din per. aster (Șeineanu, II, 27; Meyer 20); cf. ngr. ἀστάρι, alb. bg. astar. Înv. (sec. XVIII). – Der. astaragiu, s. m. (negustor de pînză); astăreală, s. f. (căptușeală); astări, vb. (a căptuși).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu astar
MUSCULÁR, -Ă, musculari, -e, adj. Care aparține mușchilor2 (1), privitor la mușchi2. [Var.: mușchiulár, -ă adj.] – Din fr. musculaire. Vezi definitia »
ACREDITÁR, -Ă adj., s. n. (stat) în care este numit un diplomat. (< acredita + -ar) Vezi definitia »
MISIONÁR, -Ă, misionari, -e, s. m. și f. Persoană (de obicei călugăr sau preot) trimisă să răspândească creștinismul în țări cu altă religie dominantă. [Pr.: -si-o-] – Din it. missionario, fr. missionnaire. Vezi definitia »
SEMILUNÁR, -Ă adj. În formă de semilună. // adj., s.n. (Os scurt) al corpului. [Cf. fr. semi-lunaire]. Vezi definitia »
IPOTECÁR, -Ă, ipotecari, -e, adj. 1. (Despre o creanță, un creditor) Care are drept de ipotecă, garantat printr-o ipotecă. 2. Privitor la o ipotecă. – Din fr. hypothécaire. Vezi definitia »