AUTOMORFÍSM s. n. 1. homomorfism. 2. tendință de a judeca pe alții prin prisma propriei persoane. (< fr. automorphisme) Vezi definitia »

STRABÍSM s. n. Anomalie care constă în lipsa de paralelism a axelor vizuale, având drept urmare privirea crucișă. – Din fr. strabisme. Vezi definitia »

REFRACTARÍSM s. n. (Rar) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere. – Refractar + suf. -ism. Vezi definitia »

MAGMATÍSM s. n. totalitatea proceselor în legătură cu deplasarea magmei în scoarța terestră. (< fr. magmatisme) Vezi definitia »

CHIMÍSM s. n. totalitatea fenomenelor naturale (organice) care se produc în virtutea legilor de care se ocupă chimia. ♦ ~ gastric = probă de laborator prin care se studiază sucurile gastrice. (< fr. chimisme) Vezi definitia »