MENÍT, -Ă, meniți, -te, adj. 1. Care are menirea, rostul, misiunea, sarcina (de a...); care are scopul (să...); hotărât, sortit, destinat, ursit, predestinat. 2. (În credințe și superstiții) Descântat; vrăjit, fermecat. – V. meni. Vezi definitia »

BÂRFÍT s. n. Bârfire. – V. bârfi. Vezi definitia »

NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nici o schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Ne- + clintit. Vezi definitia »

BARÍT s.n. v. barită. Vezi definitia »

NERĂZBÍT, -Ă, nerăzbiți, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece; de nepătruns. – Ne- + răzbit. Vezi definitia »