BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie, nesilit. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum rămâne la aprecierea celui care contribuie sau plătește. – Fr. bénévole (lat. lit. benevolus). Vezi definitia »

MERDÍCOL, -Ă adj. care crește pe excremente. (< fr. merdicole) Vezi definitia »

TURNESÓL s. n. materie colorantă din unele specii de licheni, pentru determinarea caracterului acid ori bazic al unei soluții sau substanțe. (< fr. tournesol) Vezi definitia »

MONOPÓL s.n. 1. Drept exclusiv asupra unor valori, asupra unor bunuri, asupra efectuării unor operații etc. 2. Întreprinderi foarte mari sau uniuni de întreprinderi care concentrează în mâinile lor o parte atât de importantă a producției, încât aceasta permite limitarea concurenței și stabilirea la mărfuri a unor prețuri ridicate, de monopol (1), ceea ce asigură obținerea de profituri foarte ridicate. 3. (Fig.) Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. [Pl. -uri. / < fr. monopole < gr. monos – unic, polein – a vinde]. Vezi definitia »

NICÓL s. m. dispozitiv pentru producerea și analiza luminii polarizate, bazat pe fenomenul de dublă refracție. (< fr. nicol) Vezi definitia »