PALEOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă a paleogenului. (< fr. paléocène) Vezi definitia »

EBÉN s. n. Varietate de lemn tare, greu și de culoare închisă, obținută din arbori exotici, în special din abanos, și intrebuințată la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus. Vezi definitia »

termen invechit, utilizat mai demult pentru desemnarea oricarei anemii cu celule in secera. Vezi definitia »

Fenomen de “auditie colorata” si este o tulburare de perceptie de tip psihopatologic. Vezi definitia »

termen vulgar folosit pentru a descrie un act sexual Vezi definitia »