MIȘÉL, -EÁ, mișei, -ele, adj., s. m. și f. 1. (Om) de nimic, ticălos, nemernic; (om) laș, fricos. 2. (Înv.) (Om) de condiție modestă, de rând. 3. (Înv. și reg.) (Om) sărac, nevoiaș; (om) vrednic de plâns. 4. (Înv. și reg.) (Om) slab, bolnav, infirm; p. ext. (om) lipsit de energie. – Lat. misellus. Vezi definitia »

EPIGASTROCÉL s. n. hernie a epigastrului. (< fr. épigastrocèle) Vezi definitia »

mușețel s. m. sg. (er.) vulvă. Vezi definitia »

CEFALOCÉL s.n. (Biol.) Denumire generică desemnând un ansamblu de meningocele și encefalocele. [< fr. céphalocèle]. Vezi definitia »

BUNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel. Vezi definitia »