TRĂNCĂNEALĂ, trăncăneli, s. f. Acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei; vorbărie, sporovăială, flecăreală. ♦ Zgomot de glasuri produs de cei care trăncănesc. – Trăncăni + suf. -eală. Vezi definitia »

FORFECĂTÚRĂ, forfecături, s. f. Forfecare; fig. muștruluială, bătaie. – Forfeca + suf. -ătură. Vezi definitia »

ULUIÁLĂ, uluieli, s. f. Faptul de a ului; starea omului uluit, uimit; uluire. Zăpăceală, buimăceală. – Ului + suf. -eală. Vezi definitia »

HALUCINÓZĂ s.f. (Med.) Stare patologică caracterizată prin halucinații recunoscute de bolnav ca stări anormale. [< fr. hallucinose]. Vezi definitia »

TERPÉNĂ, terpene, s. f. (La pl.) Clasă de hidrocarburi naturale, nesaturate, care se izolează din uleiuri eterice; (și la sg.) hidrocarbură care face parte din această clasă. – Din fr. terpène. Vezi definitia »