SALTÁȚIE s. f. 1. artă romană care îngloba dansul, pantomima și oratoriul. 2. deplasare prin salturi a particulelor antrenate de un curent de apă sau de aer. (< fr. saltation, lat. saltatio) Vezi definitia »

tréstie (-ii), s. f. – Stuf, papură (Arundo donax). Sl. trŭštĭ, truštije (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 421; Conev 47), cf. bg. trăstika (› mr. trîscă, megl. trăscă). – Der. trestioară, s. f. (plantă, Calamagrostis arundinaea); trestiiș, s. n. (desiș de trestie, loc cu trestie). Vezi definitia »

PRECONCÉPȚIE s.f. (Liv.) Prejudecată. [Gen. -iei, var. preconcepțiune s.f. / < fr. préconception]. Vezi definitia »

TENTÁȚIE s.f. Ispită, ademenire, atracție. [Gen. -iei, var. tentațiune s.f. / cf. fr. tentation]. Vezi definitia »

TETRALOGÍE s. f. 1. (ant.) reunire de patru piese (trei tragedii și o dramă satirică) pe care poeții tragici greci le prezentau la concursurile publice. 2. serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o temă comună. 3. tetradă (1). (< fr. tétralogie) Vezi definitia »