CEH, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Cehia. ◊ (s. f.) limbă din ramura apuseană a limbilor slave, vorbită de cehi. (< germ. tschechisch) Vezi definitia »

CROMLÉH, cromlehuri, s. n. Monument megalitic cu caracter sacru din epoca bronzului, alcătuit din mai multe pietre verticale dispuse în cerc, la distanțe egale, în jurul unei pietre mai mari. – Din fr. cromlech. Vezi definitia »

ADA-KALEH, fostă ins. situată în albia Dunării, la 1 km aval de Orșova; lungime 1.750 m lățime: 500m. Din 1970 acoperită de apele lacului de acumulare de la Porțile de Fier. Punct strategic, a fost fortificată în timpul lui Iancu de Hunedoara, iar în 1717 Eugeniu de Savoia a construit aici o puternică cetate stelată. Spre sfîrșitul sec. 18 a fost amenajată pentru locuire civilă de către populația turcească. Monumentele mai importante (geamia, bazarele, Cetatea ș.a.) au fost transferate pe ostrovul Șimian din fața municipiului Drobeta Turnu-Severin. Vezi definitia »

mașteh (-hi), s. m. – Tată vitreg. – Var. maștih, (Bucov.) maștie. Sl. (bg.) maštecha (Cihac, II, 188; Miklosich, Slaw. Elem., 29; Berneker, II, 27; Conev 58), cf. rus. mačecha, mag. mastoha. Înv., azi numai în Banat, Trans. și Mold de N. (ultima regiune lipsește din ALR, I, 154). – Der. meștehă (var. maștihă), s. f. (mamă vitregă). Vezi definitia »

deh v. de² Vezi definitia »