șovăreáță s.f. (reg.) plantă erbacee de culoare verde-cenușiu, cu tulpina înaltă de 2 metri, cu frunze lungi și flori roșcate în formă de spic, care crește pe lângă mlaștini și bălți. Vezi definitia »

NÓSTIȚĂ, nostițe, s. f. Cegă mică (până la l kg). [Var.: nósfiță s. f.] – Din scr. nostvica, nosvica. Vezi definitia »

căpușă, căpușe s. f. 1. (peior.) parazit social. 2. (er.) vagin. Vezi definitia »

BIOACÚSTICĂ s. f. Studiul semnalelor sonore pe care le emit animalele în situații tipice comportamentului lor: împerechere, apărare, orientare în cadrul deplasărilor, atac, îngrijirea puilor, prezențe străine în teritoriul propriu (om, animale, obiecte), perceperea în avans a unor cataclisme naturale. Vezi definitia »

beregátă (-ắți), s. f. – 1. Mărul lui Adam. – 2. Gît, gîtlej. – Istr. biricuată. Lat. *verucata, de la veruca, datorită aspectului mărului lui Adam, cf. sp. nuez (Pușcariu, Dacor., IX, 440). Este cuvînt folosit în Banat, Olt. și Munt. (ALR, I, 38). Sb. berikat, semnalat de Candrea ca posibil etimon, trebuie să provină din rom. Nu pare posibilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 475, din gr. *βάρυξ-υγος, der. de la φάρυγξ. Vezi definitia »