SINCRÍZĂ s.f. Figură retorică prin care se definește ceva prin contrariul său. [Cf. gr. synkrisis]. Vezi definitia »

TOÁRTĂ, toarte, s. f. 1. Parte ieșită în afară la unele obiecte, încovoiată în formă de arc, care servește pentru apucat cu mâna. ◊ (În basme și în credințele populare) Toarta (sau torțile) cerului (sau pământului) = toartă sau toarte pe care le-ar avea cerul (sau pământul). ◊ Loc. adj. și adv. (Fam.) La toartă = zdravăn, strașnic; extrem de strâns. 2. Verigă sau belciug cu ajutorul cărora se atârnă un obiect. ♦ Urechea curbată a unui lacăt (petrecută prin belciuge). 3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel în formă de inel. [Pl. și: torți] – Lat. torta (<torquere). Vezi definitia »

GÚTĂ², gute, s. f. Fir subțire din material plastic, de care se leagă cârligul undiței. – Din engl. gut. Vezi definitia »

ȘIPCULÍȚĂ, șipculițe, s. f. Diminutiv al lui șipcă. – Șipcă + suf. -uliță. Vezi definitia »

clemență, clemențe s. f. (jur.) infractoare tânără, aflată la primul proces penal. Vezi definitia »