ALOXÍT s. n. alumină cristalizată folosită ca produs refractar sau abraziv. (< fr. aloxite) Vezi definitia »

TĂBLUÍT, -Ă, tăbluiți, -te, adj. Acoperit cu tablă¹. – V. tăblui. Vezi definitia »

ORGANOLÍT s.n. Biolit. [< fr. organolithe]. Vezi definitia »

DEPÓZIT, depozite, s. n. 1. Loc, clădire în care se păstrează materiale de construcție, mărfuri etc., magazie. ♦ Formație militară care aprovizionează unitățile armatei cu materiale, muniții etc. 2. Ceea ce se depune spre păstrare; (în special) bani sau hârtii de valoare depuse în păstrare la o instituție bancară. ◊ Loc. adv. În depozit = în păstrare. ♦ Depozit legal = fond de cărți constituit prin predarea obligatorie de către tipografii și edituri a unui număr de exemplare din fiecare volum tipărit marilor biblioteci publice din țară. 3. Strat format prin sedimentarea substanțelor solide dizolvate sau aflate în suspensie într-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri după fr. dépôt). Vezi definitia »

FORSTERÍT s. n. silicat natural de magneziu. (< fr. forstérite) Vezi definitia »