PARTÉR s.n. 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului; ansamblul încăperilor din această parte a clădirii. ♦ Primul etaj (de la intrare) al unei mine. 2. Parte a unei săli de spectacol cuprinsă între scenă și fundul sălii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. Parte a unei grădini sau a unui parc în care se cultivă flori. [Pl. -uri, -re. / cf. germ. Parterre, fr. parterre]. Vezi definitia »

BETONIÉR, betonieri, s. m. Betonist. [Pr.: -ni-er] – Beton + suf. -ier. Vezi definitia »

CHABRIER [șabrié], Alexis Emmanuel (1841-1894), pianist și compozitor francez. Opere („Steaua”), rapsodii („Spania”). Creație originală, plină de inventivitate armonică și ritmică. Vezi definitia »

núter, núteri, s.m. (reg.) cal cu un singur testicul; rânc, râncaci. Vezi definitia »

gheștender, gheștendere s. n. copiator Gestettner. Vezi definitia »