ȘÉRLAC s. n. v. șelac. Vezi definitia »

măzác (măzáci), s. m. – 1. Mîzgălitor. – 2. Persoană murdară, slinoasă. Bg. mazačĭ, pol. mazacz (Tiktin). Sec. XVIII, Mold. – Der. măzăcie, s. f. (murdărie). Vezi definitia »

basamac, s. n. sg. 1. rachiu colorat de calitate inferioară. 2. (deț.) deținut influent. Vezi definitia »

CARMÁC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată din mai multe șiruri de cârlige mari așezate în apă la diferite adâncimi. – Din rus. karmak. Vezi definitia »

iac, iacuri s. n. (țig., fig.) chibrit, foc. Vezi definitia »