AMĂRÚI, -ÚIE, amărui, adj. Cu gust ușor amar. – Din amar² + suf. -ui. Vezi definitia »

CĂPUÍ, căpuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și reg.) A pune mâna pe cineva; a prinde, a încăpui. 2. Refl. A obține, a-și procura; a încăpui. – Din magh. kapni. Vezi definitia »

aldui, alduiesc v. t. (intl.) a lovi cu putere în cap Vezi definitia »

FĂGĂDUÍ, făgăduiesc, vb. IV. Tranz. A promite cuiva că va face un anumit lucru. – Din magh. fogadni. Vezi definitia »

pârciuí¹, pârciuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre ierburi uscate, necosite) a da foc, a arde. 2. a arde ușor ceva cu ajutorul flăcării; a pârli. Vezi definitia »