slábiță, slábiți, s.f. (reg.; la animale) parte moale și scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert, flămânzare, slabină. Vezi definitia »

ciórfă s.f. (reg.) căpățână de varză. Vezi definitia »

alexăndrineáncă s. f., g.-d. art. alexăndrinéncei; pl. alexăndrinénce Vezi definitia »

STÁNȚĂ¹ s.f. v. ștanță. Vezi definitia »

UTRÍCULĂ s. f. / utrícul s. m. 1. cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ◊ înveliș al fructului, din concreșterea bracteelor. 2. formație anatomică în formă de sac. ◊ una dintre cele două părți ale vestibulului urechii. (< fr. utricule, lat. utriculus) Vezi definitia »