CONTRADICTÓRIU, -IE adj. (Despre idei, tendințe, fenomene) Care se contrazice cu altul, care este incompatibil; contradicțional. ◊ În contradictoriu = în opoziție de idei cu ceva sau cu cineva. [Pron. -riu. / < lat. contradictor, cf. fr. contradictoire]. Vezi definitia »

copíariu, copíarii, s.n. (înv.) colecție de cópii. Vezi definitia »

TÓRIU s. n. Element chimic radioactiv, cu aspect asemănător cu cel al platinei, folosit la fabricarea sitelor pentru lămpile de iluminat cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice, drept combustibil nuclear etc. – Din fr. thorium. Vezi definitia »

plenilúniu s.n. (înv.) lună plină. Vezi definitia »

peșchirgíu, peșchirgíi, s.m. (înv.) 1. slujbaș al sultanului sau al vizirului care era însărcinat cu păstrarea prosoapelor și a șervețelelor. 2. boiernașul Curții domnești care prezenta domnului peșchirul (prosopul) când acesta se spală. 3. persoană care făcea sau vindea prosoape, ștergare, șervete. Vezi definitia »