ORBÍȘ adv. Pe dibuite, la întâmplare, orbește; fig. fără chibzuință, nebunește. ◊ Expr. A da orbiș = a lovi fără cruțare. – Orb² + suf. -iș. Vezi definitia »

CONDEIÁȘ, condeiașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui condei (1). [Pr.: -de-iaș] – Condei + suf. -aș. Vezi definitia »

fildeș, fildeși s. m. 1. (glum.) dinte. 2. bilă de biliard. Vezi definitia »

pihotáș, pihotáși, s.m. (înv. și reg.) 1. infanterist, pedestru, pedestraș. 2. cal înaintaș. Vezi definitia »

TALÁȘ s. n. (Colectiv) 1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași (cizmari, dulgheri). [Var.: taláj s. n.] – Din tc. talaș. Vezi definitia »